Expozitie de grup la Otelu-Rosu

Plansul de luni seara - Sfantul Efrem Sirul

Plansul de luni seara - Sfantul Efrem Sirul

Primeste rugaciunea gurii celei intinate si necurate, Stapane al tuturor, Iubitorule de oameni, Iisuse Hristoase, si sa nu Te ingretosezi de mine ca de unul ce sunt nevrednic si nepriceput, nici sufletul meu care de iad se apropie sa il judeci nevrednic de mangaierea Ta.

Cauta-ma pe mine ca pe oaia cea ratacita, ca pustiu m-am facut de toata osardia si cugetarea spre a ma indrepta pe sine-mi. Ca, dupa ce m-am orbit cu dulcetile si cu dezmierdarile, intunecat am sufletul meu si din betia patimilor impaclata am inima mea.

Marturisesc Tie, Doamne, Mantuitorul lumii, toata amaraciunea mea, rautatea, dobitocia. Voi spune iarasi toata a Ta veselie, dulceata pe care ai facut-o cu mine pentru bunatatea Ta, Iubitorule de oameni.

Dintru intaia varsta m-am facut intaratator, fara de osardie catre bunatate, a toata rautatea aflator, a tot pacatul lesne lucrator. Si insuti, o, Stapane, ai trecut cu vederea toata rautatea mea pentru indurarile Tale cele multe, Fiule al lui Dumnezeu.

Capul meu se inalta prin darul Tau, Stapane, dar se smereste iarasi pentru pacatele mele. Ma trage iarasi pe mine darul Tau catre viata, si eu mai vartos catre moarte cu buna osardie ma duc, ca prea-reaua obisnuinta a trandaviei mele ma trage pe mine, si nevrand, catre sinesi.

Grea este obisnuinta patimilor; leaga mintea mea cu legaturi nedezlegate; si dorite, si iubite se afla mie de-a pururea legaturile. Cu obisnuinta curselor ma leg eu, ticalosul, si ma bucur, legat fiind. Cufundat sunt intru iadul cel prea-amar si ma indulcesc. In fiecare zi vrajmasul innoieste legaturile mele, si eu ma bucur.

O, mult-mestesugirea vrajmasului! Ma leaga pe mine cu legaturi pe care eu nu le voiesc, insa de-a pururea imi aduce mie niste legaturi ca acestea si curse pe care eu cu multa dulceata le primesc; ca imi cunoaste aplecarea si voirea, ca este mai tare, si intru o clipeala imi aduce legatura pe care o voiesc.

Acesta este plansul, aceasta este tanguirea, ocara si rusinea; ca m-am ferecat eu ca si cu niste obezi intru voile mele. Ca, putand sa zdrobesc legaturile intru o clipeala de ochi si sa ma fac slobod de toate cursele, nu voiesc sa fac aceasta, de trandavire biruit fiind si obisnuintei patimilor cu aplecarea si voirea robind.

Aceasta este iarasi mai cumplit si plans de rusine plin, ca eu cu voirile mele merg la vrajmasul meu. Ma leaga pe mine si ma omor in patimi de care el se bucura. Si, putand sa zdrobesc legaturile, nu voiesc. Putand sa fug de cursa, nu poftesc.

Este oare altceva mai amar decat plansul si tanguirea aceasta? Este oare alta rusine decat aceasta mai grea? Nu este, socotesc eu, nimic mai amar decat rusinea aceasta, decat a face cineva voile vrajmasului sau.

Si asa aflandu-ma eu, netrebnicul, si cunoscand legaturile mele, le ascund pe ele cu chip de evlavie. Si constiinta mea ma mustra pe mine pentru acestea pe care le lucrez. Pentru fiecare ma mustra: Pentru ce nu te trezvesti, ticaloase? Au nu stii ca langa usa este infricosata zi a Judecatii? Scoala-te ca un puternic; rupe-ti legaturile tale. Intru tine este puterea dezlegarii si a legarii.

Cu aceasta de-a pururea ma mustra pe mine sfanta constiinta, si nu voiesc din legaturile curselor sa ma izbavesc. Ma tanguiesc si suspin pentru acestea in fiecare zi, si intru insesi patimile ma aflu legat. Ticait si ticalos sunt eu, nesporit intru lucrul cel bun al vietii mele, netemandu-ma de cursele mortii.

Trupul meu este imbracat cu chip de evlavie inaintea privitorilor mei, iar sufletul s-a ferecat in ganduri necuvioase ca in niste obezi. Din afara ma fac evlavios cu sarguinta, si din launtru sunt uraciune inaintea lui Dumnezeu.

Imi indulcesc graiul meu cu oamenii, amar fiind si rau cu voirea. Si ce oare voi face in ziua cunostintei, cand Dumnezeu le va arata pe toate inaintea Divanului? Mare frica ticaloseste inima mea adeseori, de vreme ce ma strang cu lanturile nemarginitelor mele faradelegi. Eu insumi stiu ca acolo ma voi munci, daca nu voi imblanzi aici cu lacrimi pe Judecatorul.

Pentru aceasta ma rog sa nu iti incui indurarile Tale, Stapane, intru urgie, ca insuti astepti intoarcerea mea. Caci nu voiesti sa vezi pe cineva in foc arzandu-se, ca voiesti ca toti oamenii sa se mantuiasca in viata cea vesnica.

Deci, indraznind la indurarile tale, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, cad inaintea Ta rugandu-ma: Cauta spre mine si ma miluieste! Scoate din temnita faradelegilor sufletul meu si straluceste-mi mie raza de lumina in cugetul meu mai inainte de a ma duce eu la Judecata ce va sa-mi fie infricosata, unde nu este nicidecum cu putinta a ma pocai pentru rautati.

Frica mare ma apuca pe mine, ticalosul si inversunatul, cum ma duc ne-gata cu totul si gol de fapte bune. Frica si temere ma cuprinde pe mine, ca ma vad pe sine-mi fara de osardie spre bunatate; si cu ganduri impotrivnice ma viscolesc, ca ma plec dracilor, care cu dezmierdarile spre pierzare ma amagesc.

Intru multe ma socotesc a fi trebuincios, de nu ma va mustra constiinta mea. Ma aseman negutatorului trandav si lenevos care isi pagubeste zi de zi castigul. Asa eu, ticalosul, ma pagubesc de bunatatile cele ceresti intru multele invaluiri care ma trag pe mine la cele rele.

Caci ma simt intru sine-mi cum ma fur in fiecare ceas si nevrand ma aflu intru acelea pe care le urasc. Ma spaimantez intru voirea mea, cea prea-rea intru scarbe, intru care de-a pururea pacatuieste in multe feluri. Ma spaimantez intru pocainta mea, cum nu are infranarea ca temelie tare a zidirii; ca nu o lasa pe dansa vrajmasul sufletului meu.

In fiecare zi pun temelie a zidirii, si iarasi cu mainile mele risipesc osteneala mea. Nu a pus inceput bun pocainta mea cea buna. Sfarsit iarasi nu are prea-reaua mea lenevire. Cu voia rob m-am facut trandaviei de catre vrajmasul meu, prea-cu-osardie savarsind toate cele iubite lui.

Cine va da capului meu apa mult-nepovestita si ochilor mei izvoare de lacrimi, ca sa izvorasca de-a pururea lacrimi si sa plang totdeauna catre induratul Dumnezeu ca sa trimita darul Sau mie, pacatosului, si din marea cea innebunita - care cu valurile pacatelor se inviforeaza cu furtuni in fiecare ceas - sa traga sufletul meu? Caci voile mele au biruit ranile, care nicidecum nu primesc oblojiri de vindecare.

Muierea aceea, curva, deodata intreg-inteleapta s-a aratat, fiindca s-a spaimantat si s-a sarguit, de vreme ce a urat lucrurile pacatului celui rusinos, aducandu-si aminte de rusinea cea vesnica ce va sa fie si de chinuirea cea nesuferita a muncii. Iar eu, pentru patimile pacatului in fiecare zi rugandu-ma, nu ma departez de acestea, ci raman de-a pururea, nebunul, intru obiceiul meu cel rau.

Spre nadejde de pocainta imi este asteptarea mea, mie, care ma fur intru desarta fagaduinta a ei. De-a pururea zicand sa ma pocaiesc, niciodata nu ma pocaiesc. Numai cu graiurile ma pocaiesc cu sarguinta, iar cu lucrurile la mare departare stau de pocainta. Iar daca sunt intru odihna, imi uit si firea mea, ca fac intru cunostinta raul si spre urgisire pacatuiesc.

Isav loc de pocainta nu a aflat, de vreme ce spre urgisire a facut pacatul, si nu rapindu-se a pacatuit; caci nu prin inselare, ci intru cunostinta a pacatuit. Si sfatuindu-se, si pe parintii sai i-a amarat, si de Dumnezeu nu s-a rusinat. Si Iuda vanzatorul loc de pocainta nu a aflat, ca impreuna cu Domnul fiind a pacatuit, si stia ceea ce facea, de vreme ce avea cercarea darului.

Deci, pentru pacatele mele cele intru cunostinta facute, ce voi astepta eu, ticalosul? Si daca cel ce numai a gandit raul intocmai este cu cel ce l-a lucrat, apoi eu ce raspuns voi da pentru nenumaratele multimi ale faradelegilor mele?

Ham, gandind rasul tatalui sau, lepadat a fost. Cei ce s-au unit cu Core au fost inghititi, nimic nicidecum zicand sau facand. Si cei din vremea lui Ilie asemenea au patimit. Si Saul, cu gandurile slujirii de idoli invoindu-se, s-a lepadat de la Dumnezeu. Si Ahitofel, numai sfatuind intru pacat, a murit. Si fii lui Aaron, gresind, s-au sfarsit. Si Anania si Safira, cu nebagare de seama petrecand, vreme de pocaintanu au aflat.

Iau in minte fapta mea, si privesc la invoirea mea, si astept hotararea dreptatii, si aratat voi zice ca este dreapta. Pentru ce ma amageste chipul portului meu, strain fiind de faptele bune si cele impotrivnice facand inaintea lui Dumnezeu, Celui ce toate le vede?

Bine mustrandu-se au patimit fariseii, cand Mantuitorul Hristos zicea ca fatarnic este chipul portului lor. Si mie inca de multe ori mi se intimpla atata nelesnire si greutate ca, de constiinta mea mustrandu-ma, ma ingretosez si aspra mi se pare mie ca este mustrarea.

Amar este adevarul celor ce se sarguiesc sa il tainuiasca. Mi se va descoperi chipul portului si se vor arata viermii mei; si voi dezveli fata spoielii si vor vedea cei ce sunt de fata fatarnicia mormantului, si puterea faptei noastre vor socoti-o, si vor privi asemanarea cea fariseiasca. Si, pentru ca aici nu se face aratata, focul o va lamuri la Judecata, dupa cum zice Apostolul.

Tinde-mi mie mana de ajutor, celui ce pe jos ma tarasc, Doamne; caci voind a ma scula, nu pot, fiindca sarcina pacatelor mele prea m-a ingreuiat si obiceiul cel rau ma opreste si ma tine pe mine. Vad, si ca intr-o negura umblu si intru mult intuneric. Misc mana mea, si ca un slabanog sunt.

Sarguitor sunt, dar degrab ma ingretosez. Ma rog sa ma izbavesc si postind ma stramtorez. Voie buna am, insa de oarecare sila ma impiedic. Catre slavoslovie sunt iubitor de osteneala, dar nu ma sarguiesc catre placerea de Dumnezeu.

Cum voi indrazni sa cer lasare pentru pacatele mele cele mai dinainte, petrecerea mea cea mai dintai nicidecum uitand-o? Sau cum ma voi dezbraca de omul cel vechi care se strica, poftele amagirii celei mai dinainte nelepadandu-le?

Vai mie, cum voi suferi mustrarile lucrurilor mele celor necuvioase si ale gandurilor! Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta si dupa multimea indurarilor Tale! Gura nevrednica striga catre Tine, Stapane, si inima nu curata, si suflet intru pacate intinat.

Auzi-ma pe mine pentru bunatatea Ta si sa nu lepezi cererea mea; ca nu lepezi cererea celor ce se pocaiesc intru adevar. Iar pocainta mea nu este curata, ci stricata. Un ceas ma pocaiesc si doua Te intarat.

Intareste inima mea intru frica Ta, Doamne. Intareste sufletul meu pe piatra pocaintei. Biruiasca bunatatea Ta rautatea cea dintru mine. Biruiasca lumina darului Tau intunericul cel dintru mine. Pleaca-Te, Bunule Doamne, nu pentru dreptatile mele, ca nu am nici o bunatate, ci pentru indurarile Tale si pentru multa si negraita bunatatea Ta.

Ridica de a doua oara madularele mele, pe care le-a frant pacatul si lumineaza inima mea, pe care a intunecat-o pofta cea rea. Izbaveste-ma pe mine de tot lucrul rau, ca nu desavarsit sa ma surpe pe mine impotrivnicul.

Sa nu-ti intorci fata Ta de la mine. Sa nu-mi spui mie: «Amin zic tie, nu te stiu pe tine!» Mantuieste, Doamne, din moarte sufletul necajit, Cela ce ai stapanire peste viata si peste moarte. Caci Tu ai zis, Stapane: «Cereti si se va da voua!»

Curata-ma, Doamne, de tot pacatul mai inainte de sfarsit si-mi daruieste mie, Iubitorule de oameni, intru toata viata mea aceasta putina sa izvorasc lacrimi din inima spre curatirea intinaciunilor mele celor sufletesti, ca sa pot plati de aici din cele multe inscrisuri ale mele macar putine invinuiri; si acolo voi fi mantuit prin acoperamantul mainii Tale celei atotputernice, cand va tremura tot sufletul de slava Ta cea infricosatoare.

Asa, Stapane, Fiul lui Dumnezeu, Cel unul nascut, auzi-ma si primeste cererea pacatosului si nevrednicului robului Tau. Pacatos sunt eu, mai mult decat tot omul, in dar mantuieste-ma cu darul Tau, ca milostiv si iubitor de oameni Dumnezeu esti, si Tie slava, si multumita, si inchinaciune iti inaltam: Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!

Sfantul Efrem Sirul

Invierea lui Iisus Hristos

Daca insa Hristos, dupa repausarea Sa, ar fi ramas intru mormant, si intru moarte si n-ar fi inviat, nici s-ar fi inaltat la cer, atunci nu numai ca minuni mai mari nu s-ar fi putut face in numele Lui, dar nici una.

Multi pun intrebarea: pentru ce Hristos nu S-a aratat iudeilor indata dupa invierea Sa? Dar aceasta este o intrebare de prisos si nefolositoare. Daca Hristos ar fi nadajduit ca ei prin aceasta s-ar fi intors la credinta, negresit El n-ar fi pregetat, dupa invierea Sa, a Se arata tuturor.

Cum ca ei n-ar fi crezut nici cand El li S-ar fi aratat dupa invierea Sa, o dovedeste invierea lui Lazar. Acesta murise de patru zile, asa ca putea si trecuse in putreziciune. Dar Hristos l-a rechemat la viata inaintea ochilor iudeilor, si iarasi i-a desteptat; insa cu toate acestea, El n-a putut a-i aduce la credinta; dimpotriva, i-a facut mai mari vrajmasi ai Sai. Caci ei au venit si voiau pentru aceasta a-L omori. Daca ei n-au crezut in El cand a sculat din moarte pe un altul, nu s-ar fi infuriat ei oare asupra Lui mai tare, cand El li S-ar fi aratat iarasi ca inviat? Ei prin aceea negresit nu s-ar fi indreptat, ci necucernicia si osanda lor ar fi sporit. Asadar pentru ca El sa-i scape de o tulburare de prisos, nu S-a aratat lor, ci numai ucenicilor Sai; caci El i-ar fi expus la o mai mare pedeapsa, daca dupa rastignire S-ar mai fi aratat lor.

Asadar, El S-a retras de la ochii lor, pentru ca sa-i crute, dar S-a aratat lor prin minunile Apostolilor Sai. Era totuna ori sa fi vazut pe Cel inviat, ori sa fi auzit pe Petru graind slabanogului: „in numele lui Iisus Hristos, scoala-te si umbla“ (F.A. 3, 6).

In adevar, aceste minuni ale Apostolilor, savarsite in numele lui Hristos, erau dovada cea mai puternica despre invierea Domnului, convingand despre invierea Sa mai mult decat aratarea Sa personala. Aceasta se adevereste din urmatoarele: Hristos a inviat si S-a aratat ucenicilor Sai, dar totusi si intre acestia s-a gasit unul, care nu voia sa creada in invierea Domnului, adica Toma. El dorea chiar ca, inainte de a crede, sa puna degetul sau pe semnele ranilor si cu mana sa sa poata pipai coasta Domnului. Acest ucenic petrecuse cu Domnul in curgere de trei ani, mancase cu Domnul de-a pururea la o masa, vazuse cele mai mari semne si minuni, auzise pe insusi Domnul vorbind, iar si acum, cand el a vazut, pe Domnul inviat, nu voia sa creada, pana ce mai intai nu a vazut semnele cuielor si rana cea pricinuita de sulita! Spune-mi mie, in asemenea imprejurari ar fi crezut oare toata lumea, daca ar fi vazut pe Cel inviat? Cine ar putea cuteza sa afirme aceasta?

Dar noi putem inca si din o alta imprejurare a dovedi ca minunile Apostolilor ne conving despre invierea lui Hristos mai puternic decat privirea insusi a inviatului. Cand poporul a auzit cum a zis Petru catre slabanog: „in numele lui Iisus Hristos, scoala-te si umbla“, au crezut mai multe mii (F.A: 4, 4). Acel Apostol, Toma, a vazut pe Cel inviat, si totusi nu voia sa creada; dar acesti vrajmasi ai lui Hristos au vazut minunea lui Petru, si pentru ea au primit credinta.

Asadar, aceasta minune a trebuit sa-i fi convins despre inviere mai lamurit si mai puternic decat insasi privirea. De aceea, minunile si semnele Apostolilor sunt dovada cea mai puternica despre invierea Domnului. De aceea, zice El insusi: „Adevar, adevar zic voua, cel ce crede in Mine va face aceleasi, lucruri, pe care Eu le fac, ba inca si mai mari va face“ (In. 14,12). Caci fiindca intre acestea urmase rastignirea si multi prin aceea se scandalizasera, de aceea acum era trebuinta de minuni mai mari.

Daca insa Hristos, dupa repausarea Sa, ar fi ramas intru mormant, si intru moarte, precum afirma iudeii, si n-ar fi inviat, nici s-ar fi inaltat la cer, atunci nu numai ca minuni mai mari nu s-ar fi putut face in numele Lui, dar nici una.

Luati aminte, ca in cele zise se cuprinde dovada cea mai indestulatoare a invierii lui Hristos. Repet inca o data: Hristos, in cursul petrecerii Sale pe pamant, a savarsit semne si minuni, a sculat morti, a vindecat leprosi, a alungat duhurile cele rele, dupa aceea a fost rastignit si, dupa cum afirma iudeii, nu a mai inviat.

Ce trebuie sa raspundem noi acum iudeilor? Noi trebuie sa le zicem: Daca Hristos nu a inviat, cum dupa rastignirea Lui au putut sa se faca in numele Lui inca mai mari minuni decat acelea pe care le-a facut El insusi? Niciodata n-a facut cineva dupa moartea sa lucruri mai mari decat in viata sa; insa, dupa moartea lui Hristos, numele Sau a lucrat minuni care, dupa fel si insusire si in tot chipul au fost mai mari, caci niciodata in timpul vietii Domnului umbra Sa n-a sculat morti, dar umbra Apostolilor, prin puterea lui Hristos, a facut aceasta de mai multe ori.

Si iarasi minunile dupa inviere au fost mai mari, caci la minunile cele de mai inainte era insusi poruncitorul, iara dupa rastignirea Sa, chiar slugile Lui numai cu numele Lui au facut minuni inca si mai mari si mai inalte, asa ca prin aceasta puterea Sa a stralucit si mai tare si mai slavit. Caci aceea, ca un altul numai prin chemarea numelui lui Hristos a facut minuni, este mult mai mare decat cand El singur ar fi savarsit minunile. Vedeti, iubitilor, ca minunile Apostolilor dupa invierea Domnului au fost mai mari decat minunile lui Iisus Hristos insusi?

Nu este oare aceasta o indestulatoare dovada despre inviere?

Sfantul Ioan Gura de Aur

Festivalul International de Film Independent “HERCULES.ro” – Baile Herculane, 5 si 6 iulie 2014

Festivalul International de Film Independent “HERCULES.ro”
Baile Herculane, 5 si 6 iulie 2014

Asociatia Nationala a Cinecluburilor din Romania, membra a UNICA (Union Internationale Du Cinema), organizeaza la Baile Herculane, in zilele de 5 si 6 iulie 2014, Festivalul International de Film Independent “HERCULES.ro”. Festivalul este organizat in parteneriat cu LARG (Liga Asociatiilor Romano-Germane din Germania) si finantat din surse private.

La festival pot participa realizatori de film scurt, amatori si independenti, cu filme ne-comerciale, tematica fiind la alegerea realizatorilor. Filmele vor fi furnizate pe DVD si nu trebuie sa depaseasca durata de 20 de minute.

Fiecare dintre realizatori poate prezenta in concurs doar cate 2 filme scurte. Ulterior, in functie de numarul de filme inscrise se va proceda la o autoselectie, autorul putand decide care dintre cele 2 filme doreste sa-l prezinte in concurs.

NU pot participa in concurs decat filme insotite de realizatori. NU se acorda premii in bani.

- – - Informatii furnizate de domnul Emil Mateias, vicepresedinte ANCR ! – - - 

Detalii despre program, procedura de trimitere a filmelor, adresa, cazare si masa, puteti gasi in regulamentul de mai jos 

Dati click pe imaginea de mai jos pentru a vedea REGULAMENTUL la dimensiune mare >>

DISTRIBUIE SI LIKE DACA TI-A PLACUT ARTICOLUL ! MULTUMESC !